1933: Descoperirea virusului gripal A uman

1935-1937: Primele experimentari cu material continand virus activ

1940: Descoperirea virusului gripal B

1943-1945: Primele testari clinice extensive cu virus intreg

1945: Prima inregistrare a vaccinului antigripal (USA)

1964: Primele experimentari ale vaccinului divizat

1966: Imbunatatirea majora a metodei de purificare a vaccinurilor

(centrifugarea zonala)

1976: Primele testari ale vaccinului subunitar (inregistrat in 1980)

1995: Primele testari ale vaccinului virosomal (inregistrat in 1998)

Dezvoltarea vaccinurilor antigripale a inceput in anii '40 cu sprijinul Departamentului Apararii al SUA, imbolnavirile in masa din timpul epidemiilor de gripa fiind considerate o amenintare la adresa capacitatii de lupta a trupelor. Primele vaccinuri contineau particule virale intregi (atenuate si inactivate). Acestea erau obtinute prin inactivarea virusului (cultivat pe oua de gaina) cu formol. Eficienta acestor vaccinuri era destul de ridicata (70-80%). Din cauza purificarii insuficiente, vaccinurile respective contineau o cantitate mare de ovalbumina, vaccinarea fiind deseori insotita de reactii adverse (febra, edem si durere la locul injectarii).

De-a lungul unei jumatati de secol, vaccinurile s-au perfectionat permanent, eficienta si puritatea lor imbunatatindu-se continuu.
In 1966 a inceput sa fie utilizata centrifugarea zonala ca metoda de purificare a vaccinurilor, care a permis scaderea continutului de ovalbumina si a diferitelor componente celulare (cauza celor mai frecvente reactii la vaccin). Astfel de vaccinuri de puritate inalta erau mai putin reactogene in comparatie cu vaccinurile initiale.

Imaginea microscopica a vaccinului antigripal
fara centrifugarea zonala (A) si dupa centrifugarea zonala (B)

A

B

Vaccinurile cu virus intreg inactivat sau atenuat (generatia I) dispun de buni indicatori ai raspunsului imunologic, insa au o reactogenicitate ridicata si de aceea nu pot fi folosite la copii.
Aceste vaccinuri au o serie de contraindicatii care limiteaza drastic intrebuintarea lor la persoanele cu risc crescut de complicatii postgripale.

Vaccinurile divizate/split (generatia a-II-a) au fost dezvoltate in anii '60, in scopul reducerii reactogenicitatii.
Vaccinurile divizate/split contin fragmente ale virusului, incluzand proteinele de suprafata si alte componente virale.
Descompunerea particulelor virale se realizeaza cu ajutorul solventilor organici sau al detergentilor.

In Romania sunt autorizate pentru utilizare vaccinuri divizate produse de Institutul Cantacuzino, GSK, Aventis Pasteur.

Vaccinurile subunitare (generatia a-III-a)
Au fost dezvoltate in anii '70, pornind de la observatia ca antigenii superficiali ai virusurilor produc un raspuns imun identic cu cel al virusului intreg sau divizat, dar reactogenicitatea este mai redusa.
Vaccinurile subunitare contin numai hemaglutinina si neuraminidaza, toate celelalte componente virale fiind indepartate. Datorita eficientei sale inalte si reactogenicitatii scazute, se pot folosi la copii cu varsta de peste 6 luni.

In Romania este autorizat pentru utilizare vaccinul subunitar Influvac (Solvay Pharmaceuticals).

Compozitia vaccinurilor antigripale

Pentru a asigura protectia maxima fata de virusul natural, compozitia vaccinului se schimba in fiecare an, aceasta stabilindu-se pe baza recomandarilor OMS in functie de prognoze (tulpinile care vor circula in sezonul respectiv). In compozitia vaccinului se introduc 3 categorii de antigeni virali: 2 de tipul A si 1 de tip B.

Selectia tulpinilor antigenice ale vaccinurilor gripale

In fiecare primavara, Organizatia Mondiala a Sanatatii face recomandari referitoare la tulpinile virale in sezonul de gripa apropiat, tinand cont de mutatiile antigenice observate. Aceste recomandari sunt elaborate pe baza datelor obtinute de la centrele de supraveghere in urma monitorizarii epidemiilor de gripa. Intr-o perioada de 15 ani, in 47 din 51 de cazuri (92%), datele pronosticate privind tulpinile in circulatie s-au dovedit absolut exacte sau suficient de exacte. Doar in 4 cazuri (8%) antigenii nu au coincis: in 1983/84; in 1990/91; in 1993/94 si 1997/98.

Toate vaccinurile antigripale trebuie sa aiba compozitia recomandata de OMS.

Pentru asigurarea acuratetei prognozelor si implicit a eficientei vaccinurilor, este necesara cooperarea dintre centrele de supraveghere si firmele producatoare de vaccinuri.

Mai jos este prezentat un exemplu de calendar pentru producerea de vaccinuri:

Februarie: expertii determina tulpinile virale in circulatie si OMS face recomandarile pentru compozitia vaccinurilor in sezonul urmator

Martie: cultivarea virusurilor; materialul viral cultivat este trimis tuturor producatorilor de vaccinuri

Aprilie: producerea vaccinului monovalent

Mai-Iulie: pregatirea si testarea vaccinului; sunt elaborate specificatiile tehnice; se realizeaza testarile clinice

August: ambalarea

Septembrie: distributia

Octombrie-Decembrie: efectuarea vaccinarii antigripale